https://www.money.ro/stresul-boala-secolului-21-iesirea-din-labirintul-unei-vieti-ca-un-calvar/
Majoritatea persoanelor stresate isi petrec ani de zile mai mult de 9 ore zilnic la serviciu, iar acasa, preponderent nu doresc sa relationeze cu ceilalti, gasind o metoda de evitare a acestora prin izolarea in compania calculatorului, televizorului, unei carti, alcoolului, etc, dezvoltand dependente din nevoia de a face activitati repetitive pe care ei le gasesc a fi recreative sau relaxante, de fapt, aflate strict in zona lor de confort, cu un minim consum de energie.
Acest comportament din pacate nemultumeste puternic partenerul de acasa si/sau copilul, acestia revendicand atentia intr-un mod din ce in ce mai agresiv, sau dimpotriva printr-un comportament din ce in ce mai neimplicat in relatie, ceea ce va da nastere la o noua si permanenta sursa de conflict si deci de stres.
Reactia la climatul ostil de acasa il face pe client sa se refugieze si mai mult in munca, evitand la maximum contactul cu cei din familie sau cu responsabilitatile aferente, explicand ca este foarte ocupat, ca munceste tocmai ca sa indeplineasca nevoile socio-economice din ce in ce mai ridicate ale familiei sau gaseste modalitati prin care sa petreaca timp din ce in ce mai mult in afara casei, dar care il fac sa se simta vinovat, deci si mai stresat.
De cele mai multe ori clientii duc cu ei acasa problemele de la serviciu si le impartasesc familiei.
Faceti un efort de imaginatie si puneti-va in papucii copilului dvs. care a asteptat toata ziua cu dor si bucurie sa va invite in lumea lui, sa veniti acasa sau din delegatie. Ce soc! Sa vada un parinte obosit, nervos, absent emotional, care isi respinge copilul direct prin gesturi si vorbe, sau indirect pentru ca il ignora, cu ochii in telefon, sau in computer ori la televizor. Mai rau de atat ce poate fi? Sa ii povesteasca mamei/tatalui, in timp ce mananca cu noduri, de la serviciu, pe un ton plin de furie, ceva ce el, copilul, nu intelege – daca el a facut ceva sau trebuia sa faca si nu a facut, sau daca parintii se cearta si de ce. Observa in schimb ca atunci cand are un comportament pe care parintii il considera inacceptabil, reuseste in sfarsit sa capteze atentia, pentru ca sa fii cuminte este considerat normal si in consecinta nu poti fi vazut, auzit, ascultat, inteles, oricat efort ai depus pentru asta. Oricum, concluzia este ca e groaznic sa fii adult, asa incat copilul dvs. se opreste emotional din crestere, preferand statutul permanent de rezident intr-o lume imaginara de copil.
De cele mai multe ori clientul nu reuseste sa isi rezolve problemele doar impartasindu-le partenerului, reuseste in schimb sa transfere starea lui negativa si asupra celorlalti, fara sa observe povestind captivati doar de propria lor traire, ca retraiesc amintirile stresante, si ii streseaza si pe ceilalti din jurul lor.
Consecintele acestui mod de a gandi, simti si trai, dar si de a relationa cu ceilalti, dau nastere unor „deseuri” care se acumuleaza in fiecare zi, si care sunt din pacate, devastatoare pentru organismul si psihicul uman.
Mangementul stresului necesita o integrare a terapiilor psihoterapeutice, alternative si electromedicale, care permite corpului fizic, mental si emotional sa se relaxeze si sa se echilibreze, pe masura ce elibereaza deseurile celulare ale toxinelor din corp, deseurile emotionale si mentale care ajuta clientul sa isi recastige vitalitatea si bucuria de a trai.
Terapia stresului are ca scop principal combaterea lipsei de energie, a epuizarii, sau a agitatiei, furiei, incetarea manifestarii anxietatii si/sau a depresiei, diminuarea starilor fizice asociate sau chiar a bolilor psihosomatice dezvoltate, care impiedica individul sa mai duca o viata normala.
Din punct de vedere psihoterapeutic focusul nostru este sa combatem obisnuinta clientului de a activa prin excesul de activitate si responsabilitate, reducerea si rezolvarea sentimentului de conflict interior sau cu ceilalti, frica de necunoscut sau de propriile scenarii din mintea sa, a sentimentului fricii cauzate de lipsa de control a situatiilor, senzatia pericolului iminent legat de posibile sau actuale boli.
Tensiuna intrapsihica se manifesta mental-emotional prin stari de ingrijorare, agitatie, furie, sau oboseala, tulburari de somn, tulburari de memorie/concentrare, neatentie, nerabdare, lipsa placerii/interesului pentru activitati profesionale/personale/intime.
Manifestarile fizice si psihice incep insidios, deoarece nevoia inconstienta de a nega/ a nu recunoaste, sau a minimaliza problema, considerand a fi o banala si trecatoare stare de oboseala, senzatia unui somn insuficient cantitativ si apoi si calitativ, merge pana la cronicizare si manifestarea in timp a unei oboseli cronice, stari de anxietate generalizata ale atacurilor de panica si/sau ideatii, comportamente obsesiv-compulsive, boli fizice cronice.
